Despre vacanta lui Vladimir Nicolaevici

Intr-o buna zi mitropolitul Vladimir, imbracat in vesmintele sale de parada, urca grabit scarile presedentiei. Ajust la usa el a vazut uimit o foaie de formatul A4, lipita pe muchia usii, pe care scria „Toti in Vacanta”. Nedumerit el a apasat butonul interfonului.

- Da, - a raspuns acesta cu glasul cunoscut al lui Vladimir Nicolaevici.

- Tezka deschide ca sunt eu.

- Cine eu? Nu stiu pe nimeni, ce nu vezi inscriptia de pe usa? - a rostit sever cu grasul sau prezidential Vladimir Nicolaevici.

- Bratelo, hai sa vorbim, ai promis doar sa oferi premia Patriarhului rus pentru necesitati de binefacere. Noi suntem gata sa avem grija de aceasta.

- Acum nu pot, ca daca te las, apoi imi stric toata conspiratia. Sunt in vacanta, pina vin noutati din partea lui Vladimir Vladimirovici, ca barbosul de la Tiraspol a capitulat. Bratelo, voi avea nevoie de calul tau alb, sa intru in Chisinau prin Portile

Cum Vladimir Nicolaevici a aflat despre gulerasele albastre

Vladimir Nicolaevici sedea in fotoliul comod din odaia hotelului si asculta ultimele instructiuni ale consilierului sau in probleme politice Mark Evghenievici Tkaciuk. Ala se uita des in agenda sa de consilier prezidential si vorbea energic.

- Deci, Vladimir Nicolaevici, mai intii va fi inminarea disctinciei astea… hm, de catre Patriarhul rus Alexii II. Va fi si ministrul rus de externe Serghey Victorovici Lavrov. Aici este important sa atragem atentia – Serghey Victorovici va purta camasa albastra, deci Dvs va trebui sa purtati camasa alba. La fel ca si in cadrul intrevederii cu ministrul rus al educatiei si stiintei Andrei Alexandrovivi Fursenko. Sefule, tu sa conspectez ce va zice Andrei Alexandrovici, iar Andrei Vasilievici Stratan ii va distrage atentia, - a continuat cu un ton conspirativ Mark Evghenieivici.

- Alba e bine, imi place culoarea alba, iata cind eram ministru al afacerilor interne…

-Vladimir Nicolaevici, ma scuzati, dar nu prea avem timp, inca un moment foarte important. Apoi, veti avea intrevederea cu Vladimir Vladimirovici, care va purta camasa alba

- Aha, ca si mine, - se bucurase Vladimir Nicolaevici.

- Hm… Kremlinul a solicitat insistent Vladimir Nicolaevici, sa purtati la intilnirea cu presedintele rus camasa albastra.

In tacerea ce s-a instaurat, se auzeau doar sunetele nearticulate

Cum Vladimir Nicolaevici a aflat despre noul plan rus de solutionare a conflictului

Intr-o zi Vladimir Nicolaevici citea presa de opozitie. La un moment atentia lui a fost atrasa de headline-ul “Moscova cere garantii Chisinaului in schimbul solutionarii conflictului transnistrean”, cu referinta la Kommersant.

- OPA! Ni figa sebe! - a sarit in sus de mirare Vladimir Nicolaevici, dupa citeva secunde. A apasat imediat butonul chemarii consilierului pe probleme interne.

- Bratelo, tu ai vazut ce scrie opozitia? Cica mai exista inca un plan rus de reglementare politica a conflictului transnistrean. Pai tu parca m-ai asigurat ca nu vor mai fi nici un fel de planuri? Noi ce, pe degeaba am adoptat legea ceea din 2005? Tu doar stii cit de greu a fost sa-mi conving fractiunea parlamentara a partidului sa o voteze, si ca doar dupa ce i-am amenintat ca ii trimit in deplasare pe trei ani in Sovietul Suprem de la Tiraspol, au acceptat.

- Vladimir Nicolaevici, nu am idee, poate lui Vladislav Iurevici Surkov nu i-au placut

Unde cetateanul Vladimir Nicolaevici a aflat ca in policlinici se incalca legea

Intr-o zi, dupa ce a rasfoit scrisorile de la cetateni, Vladimir Nicolaevici a decis sa se clarifice singur cu plingerile expuse, pentru ca nu avea incredere in functionarii sai

- Sunt loiali, aparent, dar nu sunt buni de nimic altceva, - se ofta Vladimir Nicolaevici in sine despre functionari.

Problema raminea cum sa o faca, si atunci el si-a adus aminte povestirie despre Vladimir Iliyci Lenin, pe care le citise in copilarie, si decise sa se primble prin Chisinau incognito. Din intimplare in mana sa a nimerit plingerea despre pretinsele faradelegeri comise de administratia unei policlinici. Vladimir Nicolaevici a iesit din presedentie prin tunelul secret, care l-a adus chiar in mijlocul unor brazi stufosi de linga Teatrul de opera si balet. Vladimir Nicolaevici a esit pe furis din tufari, si s-a indreptat spre strada, unde s-a urcat intr-un taxi.

- Koj-ven polik-linika, - a citit el adresa din scrisoare.

Ajuns la locul cu pricina Vladimir Nicolaevici a lasat bacsis bun soferului, si s-a ridicat la etajul doi. A batut in usa si intrind, a vazut un tip de inaltime mijlocie, cu mustati, si par sur pe cap.

- Ghm, - si-a curatat vocea Vladimir Nicolaevici, - doctore, am nevoie de consultatie medicala.

- Dar unde ati facut investigatiile, - l-a intrerupt medicul nepoliticos, - daca nu la noi apoi

Despre Vladimir Nicolaevici si caderea burselor

Vladimir Nicolaevici dormea in patul sau prezidential si vedea un vis straniu. De parca din cer cadeau fulgere cu inscriptii de tipul „bursa din Japonia”, „bursa din SUA”, „bursa din Europa”, „burse mondiale”, „bursa din Rusia”, „petrol”, si cadeau strasnic, ca pietrele, drept in jos. Vladimir Nicolaevici abea dovedea sa sara din un loc in altul, evitind ca aceste sageti, care aterizau la sol cu un vuet si zgomot puternic, ridicind mase mari de praf, sa nu-l loveasca in cap. De o data el a observat ca figura de sticla a lui Mark Evghenieivic, pe pieptul careia era scris cu rosu “PCRM”, s-a spart cu un sunet respingator sub lovitura apriga a sagetii „bursa din Rusia”, acoperind co cioburi harta Moldovei sub ea. La acest moment, infricosat si transpirat, Vladimir Nicolaevici s-a trezit in strigate, tremurind din tot corpul sau prezidential.

- Bratelo, - a inceput el cu tremur in glas, straduindu-se sa tina receptorul la ureche.

- Ce sa intimplat, Vladimir Nicolaevici? - a raspuns vioi receptorul cu vocea lui Oleg Moiseevici Reidman, consilierul prezidential pe probleme economice.

- S-a inceput, - vocea prezidentiala a lui Vladimir Nicolaevici tremura.

- Da, Vladimir Nicolaevici, - a raspuns Oleg Moiseevici, - am vazut noutatile, pacat

Despre Vladimir Nicolaevici si David Copperfield-ul moldovenesc

Intr-o buna zi, Vladimir Nicolaevici sta in fata computerului sau prezidential si citea site-ul VladimirNicolaevici.md. Dupa o perioada mica el a strimbat din nas, si a ridicat receptorul, care imediat a raspuns cu glasul lui Artur Valentinovici.

- Buna ziua Vladimir Nicolaevici.

- Arturcik, - a inceput presedintele de departe, - tie cum iti place noua ta functie?

- Vladimir Nicolaevici, - a raspuns repede Artur Valentinovici, si in vocea lui imediat a devenit mai clar deslusita, dupa ce a disparut un zgomot straniu, asemanator cu impuscaturi de arma automata si explozii. – ma acomodez, fac cunostinta cu specificul complex al noii functii, deja am idei…

- Tu iata ce, - l-a intrerupt nerabdator Vladimir Nicolaevici, - ce e cu bardacul asta pe sait-ul VladimirNicolaevici.md? Nici un fel de creativ, nici un fel de finete, unde-s emotiile pozitive, care el se presupune sa le creeze la cetateni? A?!, - glasul presedintelui capata nuante de furtuna.

- Pai, Vladimir Nicolaevici, oamenii sunt noi, ei doar intra in rol, si apoi avem foarte multa bataie de cap cu desecretizarea datelor, pe care le putem face publice. Doar sait-ul analogic rusesc a durat pina s-a dezvoltat, mi s-a raportat ca functioneaza din 2002. Si apoi resursele… noi nu suntem in stare sa investim atita cit o fac rusii… noi nu avem petrol, si nici gaz…

- Petrol zici nu avem, - a murmurat presedintele intrerupind

Vladimir Nicolaevici si sfirsitul istorioarei cu jurnalistii

In fata presedintelui cu niste fete murate stau Mark Evghenievic si Artur Valentinovici. Inaintea lor agitat, cu manile la spate, mergea incolo si incoace Vladimir Nicolaevici. Tacerea incordata a fost sparta de glasul de tunet al presedintelui.

- 10 megapixeli, 10 megapixeli, ai bagat in boale presedintele, acesta e … sabotaj la nivelul cel mai inalt de stat! Sa-ti cumperi o „Leika”!

- Vladimir Nicolaevici, pai cine stia ca camera de la mobil era defectata? Si din acest motiv si a dat nimbul ala pe imagine, vom lichida compania care mi l-a… oferit - a incercat sa se indreptateasca Mark Evghenievici.

-Si astlalt, - continua sa tune Vladimir Nicolaevici, ignorind-ul pe Mark Evghenievici, - a facut tara de ris, spre bucuria opozitiei, - aici presedintele s-a incretit de parca l-ar apuca dureri de dinti.

- Vladimir Nicolaevici, baietii s-au straduit, dupa cum ati indicat… ei se temeau sa nu plece in Irac, - a spus cu vinovatie prefacuta in glas Artur Valentinovici.

- Sa vezi doar, - nu-si incapea de indignare Vladimir Nicolaevici, - sa iai si sa terorizezi jurnalistii si sa le distrugi inscrierile… . De fapt, daca nu sunt mintiosi, cine le e vinovat, - a continuat ingindurat Vladimir Nicolaevici, indreptindu-se spre biroul sau prezidential din lemn de salcim.

Fetele celor doi s-au luminat si ei s-au uitat unul la altul cu speranta in ochi. De o data Vladimir Nicolaevici a sarit ca ars de pe fotoliu, mana

Despre Vladimir Nicolaevici si jurnalistii ca victime colaterale

Vladimir Nicolaevici sta in fata biroului sau prezidential, concentrat si aplecat asupra carnetului de membru de partid. Incretit, scruta poza sa din carnet printr-un monoclu, a carui rama de aur era acoperita cu firisoare din platina , pentru a face mai comoda fixarea sa. Era cadoul sefului unui colectiv muncitoresc, care venise in Moldova din Siberia nu cu mult timp inainte de destramarea URSS.

- Inca un sarpe, - s-a gindit posomorit presedintele.

- Oare e buna, arat eu suficient de solid pentru sef de stat si presedinte de partid? - se chinuia in sinea sa Vladimir Nicolaevici, privindu-si neincrezut imaginea facuta cu citiva ani in urma.

Cu un oftat adinc, care a reflectat toata lupta interioara ce avea loc in sufletul de presedinte, a apasat butonul comutatorului si a rostit cu o voce severa – Mark Evghenievici sa vina.

In citeva minute usa s-a deschis neauzit, ca apoi sa se iveasca incet mai intii capul lui Mark Evghenievici, iar apoi si tot corpul.

- Bratelo, tu ai aparat de fotografiat? - a intrebat Vladimir Nicolaevici.

- Nu am, pai nici nu imi trebuie ca am mobila cu camera de 10 megapixeli. Si calitatea imaginii indreptateste toate asteptarile.

- Mai in scurt, vino aici, eu stau in fata drapelului de stat, iar tu fa-mi o poza, - a rostit rezervat presedintele, gindindu-se: “mega- ce!?”

In timp ce Mark Evghenievici era pe cale sa verifice calitatea

Despre Vladimir Nicolaevici si Jose Manuel Barroso

Afara deja intuneca, iar Vladimir Nicolaevici, obosit dupa o zi incordata, pe parcursul careia a primit o multime de felicitari de la colegii de partid si suporteri din lumea artei, biznesului si membrii guvernului, se relaxa.

- Daaaa, - se gindise presedintele, - totusi e omanos Barosso asta, ne-a inteles greutatile, ne-a mers in intimpinare, desigur ca nu trebuia el sa atinga domeniile alea unde Moldova cica ar mai trebui sa mai depuna eforturi. Dar oricum, a spus ca am atins succese in realizarea Planului de Actiuni, si acum inchidem gura opozitiei.

La acest fragment al gindului presedintele s-a incretit.

- Iata, incalzeste-i la piept, serpii ce sunt ei. Asa, cind esti prea bun cu opozitia, m-a preintimpinat doar Alexandr Grigorievici, bine el i-a pus la punct acolo in Minsk.

De o data a sunat telefonul. Ridicind, Vladimir Nicolaevici a auzit o voce vesela, vorbind in rusa.

- Nu, Vova, maladet tu esti. Sozdal vid kipuchei deiatelinosti. Si oaia e intreaga, si lupu e satul, dar si ursul e satisfacut. Bravo Vova, tu ai transmis salutari lui Hose?

- Vladimir Vladimirovici, - presedintele tocmai s-a ridicat in picioare de uimire si emotii, - Imi pare atit de bine sa va aud vocea!

- Ei lasa, lasa, doar pentru o cauza luptam, - a raspuns prieteneste Vladimir Vladimirovici, - uite, acolo Igori Nikolaevici a vrut sa te felicite, el chiar voia sa vina de la Tiraspol la tine, dar i-am adus aminte ca poate sa fie arestat. El e om bun, si intelegator, si

Cum s-a nascut VladimirNicolaevici.md

Intr-o zi de iarna Vladimir Nicolaevici sta in fata computerului sau prezidential, impodobit cu stema Moldovei in spate si cu simbolul Partidului Comunistilor Republicii Moldova pe partile laterale. Cu o oarecare ezitare si indoiala se uita ba la mouse-ul din palma sa, ba la ecran, apoi scotind cu zel virful limbii afara si transpirind incet, apasa butonul soarecelui la momentul cind cursorul ajungea in dreptul link-ului care il interesa, imediat cu cealalta mana fortind si tasta “enter”. Tot citind si citind, la un moment dat s-a rezemat, oftind din greu, de speteaza fotoliului. A cugetat cit a cugetat si a intins mana spre un telefon de culoare sura.

-Auzi, Arturcik, tu cu ce te ocupi? - a intrebat presedintele cu o voce parinteasca.

-Pai, Vladimir Nicolaevici, iata, studiez pentru doctorat.

-Doctorat? - a intrebat incurcat Vladimir Nicolaevici, - Care doctorat, eu doar te-am numit director la SIS, dar nu ministru al sanatatii?

-Vladimir Nicolaevici, eu doar am inceput anul trecut doctoratul in drept, doar tineti minte, insusi mi-ati sugerat sa o fac, inca ati mentionat ca un sef de departament la Presedentie fara doctorat, face presedintele de rusine… ati mai spus sa iau exemplu de la Mark Evghenievici.

-Aaaa-ha. Da. Tin minte. Artur, tu uite ce: tu urmaresti evenimentele in Rusia?

-Vladimir Nicolaevici, eu tin minte indicatiile Dumneavoastra, am interzis serviciului sa faca ceva pe directia data si ma ocup insumi de acest lucru… in pauzele intre studiul pentru doctorat, - in vocea directorului Serviciului de Informatii