VladimirNicolaevici.md

Ianuarie 21, 2008

Despre Vladimir Nicolaevici si Jose Manuel Barroso

Filed under: Uncategorized — pioner @ 5:20 am

Afara deja intuneca, iar Vladimir Nicolaevici, obosit dupa o zi incordata, pe parcursul careia a primit o multime de felicitari de la colegii de partid si suporteri din lumea artei, biznesului si membrii guvernului, se relaxa.

– Daaaa, – se gindise presedintele, – totusi e omanos Barosso asta, ne-a inteles greutatile, ne-a mers in intimpinare, desigur ca nu trebuia el sa atinga domeniile alea unde Moldova cica ar mai trebui sa mai depuna eforturi. Dar oricum, a spus ca am atins succese in realizarea Planului de Actiuni, si acum inchidem gura opozitiei.

La acest fragment al gindului presedintele s-a incretit.

– Iata, incalzeste-i la piept, serpii ce sunt ei. Asa, cind esti prea bun cu opozitia, m-a preintimpinat doar Alexandr Grigorievici, bine el i-a pus la punct acolo in Minsk.

De o data a sunat telefonul. Ridicind, Vladimir Nicolaevici a auzit o voce vesela, vorbind in rusa.

– Nu, Vova, maladet tu esti. Sozdal vid kipuchei deiatelinosti. Si oaia e intreaga, si lupu e satul, dar si ursul e satisfacut. Bravo Vova, tu ai transmis salutari lui Hose?

– Vladimir Vladimirovici, – presedintele tocmai s-a ridicat in picioare de uimire si emotii, – Imi pare atit de bine sa va aud vocea!

– Ei lasa, lasa, doar pentru o cauza luptam, – a raspuns prieteneste Vladimir Vladimirovici, – uite, acolo Igori Nikolaevici a vrut sa te felicite, el chiar voia sa vina de la Tiraspol la tine, dar i-am adus aminte ca poate sa fie arestat. El e om bun, si intelegator, si tot retraeste pentru tine, uite Vova, poate va impacati voi?

– Vladimir Vladimirovici…

– Da, stiu, stiu… ei, vedeti voi, – in receptor a pornit a suna tacerea.

Atent lasind receptorul pe aparatul de telefon, Vladimir Nicolaevici uimit isi venea in fire.

-Da ty shto! Putin… Smirnov… mdaaaaaaaaaa, iata treaba.

Presedintele a apasat butonul comutatorului, – Mark Evghenievici.

In citeva clipe din nou soneria telefonului a dat glas, si presedintele a raspuns.

– Mark, bratelu, hm… tu stii cine m-a sunat? Vladimir Vladimirovici… m-a felicitat cu deplasarea de succes, si mi-a sugerat sa gasesc din nou limba comuna cu barbosul ala din Tiraspol.

– Vladimir Nicolaevici, noi lucram intensiv asupra intrebarii, deja grupele de lucru sunt create, si in curind vor incepe generarea agendei de lucru. Da, Vladimir Nicolaevici, la intrebarea Dumneavoastra despre familia lui Barosso, in moldoveneasca baros mai inseamna ciocan.

Astazi doar surprize, – s-a gindit uimit presedintele incetind conversatia, – cine putea oare sa creada, familie de proletar… Barosso… ciocan, heh…. molodets ciocanul… molotok!… aghk!…, o idee neasteptata l-a lovit ca fulgerul pe presedinte, – nu se poate! poate chiar vre-un urmas de-a lui Molotov! pe vremurile alea tulburi, cind ciubota ruseasca se scalda…iata de ce a fost intelegator cu noi. Daaaa, erau atunci comunisti, – s-a gindit Vladimir Nicolaevici, deschizind sertarul mesei si uitindu-se pe furis la portertul lui Iosif Visarionovici, – singele apa nu se face.

-Trebuie sa-l rog pe Vladimir Vladimirovic, sa ne uitam prin arhive, – lucra subconstiinta presedintelui, – daca e adevarat si e stramos de comunist, apoi il primim in partid, – a decis el in final.

TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: